Viziunile

Jump to navigation Jump to search
Viziunile
de Dimitrie Bolintineanu


Precum se varsă norul în unde gemătoare
Cînd este foarte greu,
Asemenea în cînturi amari și plîngătoare,
Și inima zdrobită revarsă dorul său.
De ce pe-această lume lucește încă soare ?
De ce pămîntul are atîtea dalbe flori,
Cînd sub a ei durere, vai ! inima mea moare,
Și varsă lungi plînsori ?
Din toate aste zile d-amor și de plăcere
Ce peste lume zbor,
Nici una pentru mine s-aline-a mea durere ?
Ce ? Sub amărăciune eu trebuie să rnor ?
O, zile de plăcere, d-amor, de fericire,
Ce mă-mbătați d-un fermec ceresc, necunoscut,
Ce atrăgeați din sînu-i dulci valuri de iubire,
Ce oare v-ați făcut ?
Îmi pare că-i acolo, ca dulcea dimineață
Frumoasă surîzînd,
Că văz suava-i coamă ca o cerească ceață
Schimbînd cerești săruturi cu umăru-i albind.
C-auz cîteodată în vîntul ce se duce,
A sa frumoasă voce ce dulci dorinți congior
Și vorbe amoroase ce dau un farmec dulce
Plăcerilor d-amor.
O, sînte mesagere, voi, viziuni ce-amorul
Revarsă drăgălaș,
Nu mai veniți la mine ! De cum luați voi zborul
Și mă lăsați, mai negru îmi pare ast locaș !