O umbră
Stinsu-s-a timpul desfătător
Când printre horul de dulci fecioare
Cu frumusețea strălucitoare
Treceai în lume, umbră ce-ador!
D-acum-nainte, vai! niciodată
Nici o ființă nu va putea,
Aici în lume, o, dulcea, mea,
Să-ți vază fața ta adorată!
Ca din dormire azi mă deștept,
Mi-aduc aminte vorbele tele,
Cu ochii umezi de lăcrimele,
Mi-ai zis: „În ceruri eu te aștept!
În ceruri poate să se unească
Umbrele noastre, o, dragul meu!"
D-atunci în lume, drag aștept eu
Aceste vorbe să se-mplinească.
O, timp, repede caru-ți fugos,
Răpește-mi viața fără plăcere.
Sufletu-mi geme plin de durere,
Ia-mă pe caru-ți alunecos!
O fată tânără pe patul morții - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deșertul - Morții - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocație - Cântece și sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la țară - Timpul - La Ștefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La țară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineții - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil