Invocație
| Invocație de Dimitrie Bolintineanu |
O, Doamne-al bunătății, putere creatoare,
De care niciodată eu nu m-am îndoit,
Tu, ce ai pus amorul în inimi simțitoare
Și floarea aurorei cu rouă-ai învelit;
Tu, ce-ai sădit în inimi speranța și credința,
Căci una fără alta nu poate exista,
Ce-aduci după durere surâsul și dorința
Și după vijelie un soare-a lumina;
Ce fără încetare dai zilelor lumine,
Și câmpului verdeață, și paserii cântări.
Și frunzelor șoptire, și undelor suspine,
Și pe vergine buze suave sărutări;
Aruncă o cătare asupra țării mele;
Ea este ca o barcă pe un ocean plutind
Când geme uraganul în noapte fără stele,
Ce încă o suflare ș-o vom vedea pierind.
Trimite-ne, o, Doamne, lumina ta cerească,
Căci lungă fuse noaptea în care suspinăm
Ca să vedem furtuna ce va să ne răpească
Și sub un mal ferice un port sa căutăm!
O fată tânără pe patul morții - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deșertul - Morții - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocație - Cântece și sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la țară - Timpul - La Ștefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La țară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineții - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil