Sari la conținut

La pizmă

La pizmă
de Dimitrie Bolintineanu


Pizmă, tu ești răsplătirea
Faptelor celor mai mari!
Tu stingi pacea și iubirea
Și faci zilele amari.

Tu faci ca să nască calomnia rea;
Ăst cărbun ce arde fruntea ce atinge
Dar care mânjește, după ce se stinge
Însuși pe acela care îl ținea.

Tu-mpletești cununa morții
La maptirii renumiți,
Tu tragi jos în lume sorții
Regilor neodihniți.

Pizmă, orișiunde naște o virtute,
Un talent, un merit, un prezent ceresc,
Ale tele umbre palide și mute
Nasc deopotrivă și le învelesc!

În colibă tu născută,
Fugi de dânsa ne-ncetat,
Și cu forma ta plăcută
În palaturi ai intrat.

Tu faci de pălește viață, tinerețe,
Dulce bucurie între muritori,
Fragedă junie schimbi în bătrânețe
Și prefaci în lacrimi ale vieții flori!

Nimănui nu dai cruțare!
Când se varsă-al tău fior,
Regii sunt a ta suflare
Și pălesc pe tronul lor.

Cei ce-i înconjoară cearcă-a ta putere,
Inima se umple cu al tău venin,
Care o îmbată și o schimbă-n fiere,
Ura-nlocuiește amorul divin.

Eu te văz pe orice față,
De la domni până la sclavi.
Fumul tău pe toți răsfață,
Pe cei slabi și pe cei bravi.

Tu inspiri adesea pana care scrie,
Vorba roditoare unui orator,
Ce combate crâncen oarba tiranie,
Și reverși mânia până în amor.

Lauzi cu nerușinare
Pe acei ce slabi gândești,
Și pe cel ce merit are
Îl ascunzi, când nu-l lovești.

Cum în bătălie vulturul de pradă
Urmă o armată, șade priveghind,
Și când se doboară corpuri în grămadă,
Se aruncă-asupra-i însetat crocnind,

Astfel tu aștepți în noapte
Laurii a se-mpleti
Și cu ne-mpăcate șoapte
Te repezi a le zdrobi.