La un schelet

Jump to navigation Jump to search
La un schelet
de Dimitrie Bolintineanu


Ce-ai fost tu aici în lume?
Rege sau un sclav nedemn?
Căci pe frunte-ți nici un nume
Nu ne spune nici un semn.
Regi sau sclavi, tot se abate.
Oasele ce le-a rămas
Au aceeași greutate,
Pentru cela ce le-a tras.
Sceptrul, lanțul nu lăsară
Peste brațe urma lor,
Pe nici unul nu cruțară
Oarele în zborul lor.
Regi și sclavi ce au să facă?
Nu sunt tot un trist pământ?
D-opotrivă nu-i atacă
Viermele cel de mormânt?
Unul beat d-a lui trufie,
Altul de al său lung dor,
Se deșteaptă cu urgie
Când se curmă viața lor.
Vai! Amar acelui care
Zi ferice n-a avut!
Și cu-a vieții chiar perzare
N-a trăit nici un minut!
Tu, schelet, ne-aduci aminte
Că e scurt al vieții pas
Și-orice cugetă, ce simt,
Vai! ca tine a rămas!
Poate că ai fost ferice.
Tristă urmă, noi nu știme,
Gura ta parcă ne-ar zice
„Timpul trece, să iubim!"