La un amic sărac

Sari la navigare Sari la căutare
La un amic sărac
de Dimitrie Bolintineanu


Bogații în mijlocul plăcerilor nebune
Tresar de multe ori,
Crezând că umbra morții pe fruntea lor se pune,
Și că se schimbă-n lacrimi ale ursitei flori!

Tu știi că tot ce are o formă se zdrobește,
Tu știi, amicul meu,
Că după om în viață nimic nu mai trăiește
Decât virtutea dalbă a sufletului său.

De îți lipsește ție o casă strălucită
Cu marmor răpitor
Și dacă locuința de toți e părăsită,
Tu știi ce preț a pune pe vizitele lor;

Tu știi că interesul conduce astă lume,
Și-acești trăitori morți
Speculă simțimântul, virtute, fală, nume,
Și pe a țării viață aruncă ai lor sorți.

La poarta sărăciei, nu, câinii nu s-adună!
Și tu, ce-ai deșirat
După a lumii frunte râzânda ei cunună,
Ce trebuie să cugți-nainte ai aflat!

Ferice cel ce poate, de orice lanț-nainte,
Să spargă jugul său,
Acela singur poate să meargă în morminte
De orice lanțuri Iiber, cum tu faci, dragul meu!