La români

Sari la navigare Sari la căutare
La români
de Dimitrie Bolintineanu


Români! Ce faceți oare mormintele străbune?
Orice popor ar fi
Ce n-are monumente, aceste mari cunune
De secoli de mărire, nu are drept a spune
Că este el un popol! Nici are drept a fi!

Mormintele se află; dar, turme rătăcite,
Români! de robi tirani,
Ce au trecut pe țară cu inimi înjosite,
Lăsară să se surpe; erau prea strălucite;
Și ei, prea orbi, să rabde lumina-acelor ani!

Vai! Secolii din urmă deschiseră intrare
Străinilor pierduți,
În paturi nopțiale, aceste sanctuare
De unde altădată, spre fală și mirare,
Nășteau eroii țării și dalbele virtuți.

Străinii risipiră țărâna strămoșească,
Și ce n-au risipit,
Românii dărâmară!... O, țară românească!
Fii demnă prin virtute de fala strămoșească,
Sau leapădă un nume ce tu ai umilit!