La un poet

Jump to navigation Jump to search
La un poet
de Dimitrie Bolintineanu


O, poete, muza ta
A pierdut a sa junie,
Și suava poezie
Ce pe toți îi îmbăta
Cu torente d-armonie?
Unde rozele-au zâmbit,
Spinii le luară locul;
Floarea morții, siminocul,
Peste crini a răsărit.
Gheața-nlocuiește focul!
Nu știm noi că-aice jos
E o vale de suspine?
Cată să o știm prin tine,
O, poetul meu frumos,
Cu cântări dulci și divine!
Cerul roza-a născocit.
Prin parfum să ne răpească,
Boarea să ne răcorească,
Și poetul fericit
Inima să-ntinerească.
Iară tu, poetul meu,
Poți să verși veninul tău
În cântările senine,
Dar atât cât să faci bine
Și să nu îneci în rău
Zilele cele puține.
Păsările negrei seri
Sunt destule să cobească
Vijelii, să veștejească
Florile de primăveri,
Și tirani ca să lovească.
Tu încinge lira ta
Cu a zeilor cunună,
Și cum varsă dulcea lună
Pentru toți lumina sa,
Varsă inima ta jună!