Sari la conținut

Moartea (Bolintineanu)

2890MoarteaDimitrie Bolintineanu

Știu unde am a merge, știu ce m-așteaptă încă,
Că viața e făclie expusă-n aspru vânt
Pe care o să treacă curând o noapte-adâncă...
Dar ce e bună viața în față c-un mormânt?

În darn al nostru suflet vom îmbăta în viață,
Cu razele puterii în darn ne-am coperi,
În darn dorim a soarbe a gloriei dulceață
Când tot ne strigă nouă: „Tot este pentru-o zi!"

Acel ce trece viața de lacrimi învelită
Va zice celui mare: „Ești tu mai fericit?
Ce? Moartea doar nu varsă și-n cupa-ți aurită
Veninul în plăcerea ce ție a zâmbit?"

Cel tare îi răspunde cu recea sa zâmbire
„E adevăr că moartea ne seceră pe toți.
Eu mor culcat pe aur și pietre de profire,
Tu mori pe lutul rece: tu nici să mori nu poți!"

Ferice cel ce spune când cată să coboare
În negrele morminte, l-ai săi buni cunoscuți,
Aceste vorbe sfinte: „Ferice cel ce moare
Cu fruntea cununată de stimă și virtuți!"