La țară (Dimitrie Bolintineanu)

Jump to navigation Jump to search
La țară
de Dimitrie Bolintineanu


Pilotul are ochii prin nopți de vijelie
Pe al busolei ac,
Și regii ce plecară să afle pe mesie,
O stea strălucitoare priveau pe cer cu drag.
Tu, țara mea frumoasă, în ținta de mărire

La care tu pășești,
Ce stea împodobită de sfântă strălucire
Ți-arată a ta cale cu razele-i cerești?
Ești jună, ești frumoasă, ai munți și stânci râpoase,
Ai râuri argintii,
Ai văi cu plete d-aur, păduri verzi și umbroase
Și pulbere de turme, femei cu ochii vii.
Prosperitate, pace, amorul și plăcerea

În sânu-ți locuiesc.
Și călătorii care nu îți cunosc durerea,
Răpiți de-atătea daruri, stau și te fericesc.
Dar astă soartă dulce ce oare-ți folosește,

O, țară de amor!
A spiritului pâine, lumina îți lipsește,
Și toate-aceste bunuri pierd farmecele lor!
Dă toate-aceste daruri p-o zi de luminare,
O, dulce țara mea!
Tu ai născut în lume și liberă și tare,
Și astăzi ignorința înclină fruntea ta,
Străinul ce te știe, plângând l-a ta durere,
La numele tău bun,
Își zice: această țară în întuneric piere!
Cu-oțetul te adapă, cu spini te încunun!
Acele certe surde ce-n sânul tău răsună,
O, țară, te slăbesc!
Și cauza lor fie în fundu-i cât de bună,
Tot pe străini servesc.
Fii, țara mea, unită, de vei să fii tu mare!
În cap cu al tău domn,
Așteaptă! Ziua vine și fericit e care
La dulcea ei sosire n-o fi surprins de somn!