Sari la conținut

La Cilia

La Cilia
de Dimitrie Bolintineanu


Cum palida roză se-ntoarce de ploaie,
Roșește, surâde la viață voios,
Sub roua ce-o scaldă, sub vântul ce-o-ndoaie,
Sub soarele zilei, o, suflet frumos!
O, dulce Cilia, din lânceda stare
Te-nturni către viață ca roza la ploi.
Din zi-n zi pe față fericea repare,
Purpură, surâsuri și farmece noi!
A ta mânușiță se-mplină, s-albește,
Și brațul se umflă sub dragi aluniți,
Și sânul tău, dragă, iar se rotunjește,
Bărbia se-ntinde și face gropiți.
În ochii-ți un soare mai viu acum luce,
Zăresc sănătatea pe tot corpul tău
Vărsând crini și roze cu mâna ei dulce,
Și hora de grații urmând pasul tău.
Amorul în umbră așteaptă, veghează,
Aruncă asupră-ți un hor de visări,
Dorința în sânu-ți roșind, s-aripează,
Și buza-ți s-aprinde de dulci sărutări.
În timpul acesta, amara ta soarte,
Rugai ca să scape al tău așternut,
D-această bătrână ce-i zice toți moarte;
Opreste-mi dar mie întâiul sărut.