La un martir

Tu, ce mori cu fericire,
Pentru ceilalţi muritori,
Cine eşti tu, o, martire?
Cine te trimite ori?
Eşti om? Zi un zeu mai bine,
Căci adesea ai căzut
Pe când nu laşi după tine
Nici un nume cunoscut!
Norul oare se gândeşte
Când se sparge, ca să dea
Văii ce îngălbeneşte,
Viaţa, frăgezimea sa,
Dacă lasă dupe sine
Nume bun p-acest pământ?
O, martire, porţi în tine
Voia unui nume sfânt!
N-ai în viaţă nici o oară,
Tu nu ai nimic al tău.
În martiri ce ei omoară
Ei ucid pe Dumnezeu!
Mergi, făramă, risipeşte
Al tău suflet şi-al tău lut!
Pentru ţară te jertfeşte!
Cerului va fi plăcut.
Cei răi au să calomnie
Numele şi-al tău mormânt.
Un tâlhar are să fie
Lângă tine, un om sfânt!
Căci pe viaţa mai curată
Calomniile-omeneşti
Lasă mai adâncă pată,
Trebuie să te gândeşti.
Oameni fără de onoare
Vor huli onoarea ta,
Sufletele târâtoare
Gloria îţi vor lua.
A eroilor ţărână,
Pe acest pământ de orbi,
Este ca întotdauna
Prada turmelor de corbi.