La un avut
Da, dintre toți avuții din astă țară mică,
Acela care știe mai bine-a risipi
Comorile de aur cu arta cea antică,
Ești tu, nu te-ndoi!
Porfirul și ivorul, și aurul îngână
Locașul tău ferice în gustul cel mai fin
În luxul cel mai splendid la care-a artei mână
Dă sufletu-i divin.
La masa ta de oaspeți cu inime voioase
Cristalul rivaliză cu porțelanul dalb,
Și rozele, și crinii, cu june grațioase,
Cu gâtul lor cel alb.
În cupe râde vinul în spume-mbălsămite
Și face să recheme pe zeii cei uitați,
Și roabele antice să văd înlocuite
De servi muiați în aur ca fiii de-mpărați!
Dar poți a-mi spune mie cum în apropiere
D-a trece astă vale pe care ai albit,
Tu mai înalți palaturi la viață și plăcere,
Când viața s-a finit?
Știi dacă de la tine și până la morminte
Mai este loc d-o noapte, sărmane pieritor?
Te-ascunzi fricos, de moarte, bătrân fără de minte,
Când tu ești muritor?
În darn vei da tu aur arhangelului morții,
El nu primește mită, și-atuncea, vai! în plâns,
Vei înțelege oare că, împotriva sorții,
În darn averi ai strâns.
Vei părăsi palatul, femeile frumoase
Și oaspii tăi, și servii, și toți te vor lăsa.
Moștenitorii însă la mesele-ți luxoase
Bând, vai! te vor uita!
O fată tânără pe patul morții - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deșertul - Morții - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocație - Cântece și sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la țară - Timpul - La Ștefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La țară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineții - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil