La uitare
De la Wikisource
| La uitare de Dimitrie Bolintineanu |
Tu eşti o ferice floare
Ce în câmpul morţii creşti
Pururea surâzătoare,
Dorurile lecuieşti.
Între cei rămaşi în viaţă
Şi-ntre cei ce nu mai sânt,
Tu reverşi o dulce ceaţă,
Tu ascunzi al lor mormânt.
Ca o mână înflorită
Lacrimile ştergi plăcut
Şi durerea infinită
O goneşti către trecut.
Dar cu tine, orice rele,
Orice bunuri se topesc
Şi pe urma fugii tele,
Noi dorinţe înfloresc.
În durerea lui amorul
Te consultă multe ori;
Tu îi vindeci dulce dorul
Cu-ale tele triste flori.
Şi când vinul se revarsă,
Când ospeţii dănţuiesc,
Sânul tău pe lume varsă
Un parfum dumnezeiesc.
O fată tânără pe patul morţii - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deşertul - Morţii - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocaţie - Cântece şi sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la ţară - Timpul - La Ştefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La ţară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineţii - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil
