La un amic sărac
De la Wikisource
| La un amic sărac de Dimitrie Bolintineanu |
Bogaţii în mijlocul plăcerilor nebune
Tresar de multe ori,
Crezând că umbra morţii pe fruntea lor se pune,
Şi că se schimbă-n lacrimi ale ursitei flori!
Tu ştii că tot ce are o formă se zdrobeşte,
Tu ştii, amicul meu,
Că după om în viaţă nimic nu mai trăieşte
Decât virtutea dalbă a sufletului său.
De îţi lipseşte ţie o casă strălucită
Cu marmor răpitor
Şi dacă locuinţa de toţi e părăsită,
Tu ştii ce preţ a pune pe vizitele lor;
Tu ştii că interesul conduce astă lume,
Şi-aceşti trăitori morţi
Speculă simţimântul, virtute, fală, nume,
Şi pe a ţării viaţă aruncă ai lor sorţi.
La poarta sărăciei, nu, câinii nu s-adună!
Şi tu, ce-ai deşirat
După a lumii frunte râzânda ei cunună,
Ce trebuie să cugţi-nainte ai aflat!
Ferice cel ce poate, de orice lanţ-nainte,
Să spargă jugul său,
Acela singur poate să meargă în morminte
De orice lanţuri Iiber, cum tu faci, dragul meu!
O fată tânără pe patul morţii - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deşertul - Morţii - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocaţie - Cântece şi sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la ţară - Timpul - La Ştefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La ţară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineţii - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil
