La români
De la Wikisource
| La români de Dimitrie Bolintineanu |
Români! Ce faceţi oare mormintele străbune?
Orice popor ar fi
Ce n-are monumente, aceste mari cunune
De secoli de mărire, nu are drept a spune
Că este el un popol! Nici are drept a fi!
Mormintele se află; dar, turme rătăcite,
Români! de robi tirani,
Ce au trecut pe ţară cu inimi înjosite,
Lăsară să se surpe; erau prea strălucite;
Şi ei, prea orbi, să rabde lumina-acelor ani!
Vai! Secolii din urmă deschiseră intrare
Străinilor pierduţi,
În paturi nopţiale, aceste sanctuare
De unde altădată, spre fală şi mirare,
Năşteau eroii ţării şi dalbele virtuţi.
Străinii risipiră ţărâna strămoşească,
Şi ce n-au risipit,
Românii dărâmară!... O, ţară românească!
Fii demnă prin virtute de fala strămoşească,
Sau leapădă un nume ce tu ai umilit!
O fată tânără pe patul morţii - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deşertul - Morţii - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocaţie - Cântece şi sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la ţară - Timpul - La Ştefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La ţară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineţii - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil
