O patimă
De la Wikisource
| O patimă de Dimitrie Bolintineanu |
Vai! Un foc mă arde! Ard şi tremur eu!
Ca un crin în vânturi saltă pieptul meu.
Ochii-mi varsă lacrimi şi totdeodată
Razele-aurorii în faţă-mi se-arată.
Cugetele mele sunt ca nişte nori
Şi totdeodată ca dulcile zori.
Blestem muritorii ş-ale lor suspine
Şi totdeodată aflu toate bine,
Când pe carul morţii eu voiesc să zbor,
Când găsesc că viaţa e numai amor.
Şi cu toate astea dorul meu cel mare,
Dulcea mea l-ar stinge cu o sărutare.
O fată tânără pe patul morţii - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deşertul - Morţii - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocaţie - Cântece şi sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la ţară - Timpul - La Ştefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La ţară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineţii - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil
