La avere
| La avere de Dimitrie Bolintineanu |
Fericire-adevărată
Este a se mulțumi
Cu ursita ne-mpăcată,
Orișicare ea ar fi.
Fericit e cel ce știe
Pentru țară a muri!
Mai curând mort vrând să fie
Decât rob a viețui.
Fericit e cel ce-n lume,
Fără de a fi roșit,
Poate încă a ne spune
Cu mândrie: sunt cinstit!
Muritori, gândiți la moarte!
Strigă orele ce zbor
Și nu uită să ne poarte
Viața pe aripa lor!
În mormânt ce-ți folosește
Aurul ce-ai aduna?
Și în lume cât trăiește
Cine-i sigur a-l păstra,
Dacă însuși el se-nturnă
Către muma lui pământ,
Dacă toate au la urmă
Rezultatul un mormânt?
Fală,-onoare și virtute
Singure mai dăinuiesc.
Faptele mari și plăcute
Urma noastră o vestesc.
O fată tânără pe patul morții - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deșertul - Morții - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocație - Cântece și sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la țară - Timpul - La Ștefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La țară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineții - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil