La avere
De la Wikisource
| La avere de Dimitrie Bolintineanu |
Fericire-adevărată
Este a se mulţumi
Cu ursita ne-mpăcată,
Orişicare ea ar fi.
Fericit e cel ce ştie
Pentru ţară a muri!
Mai curând mort vrând să fie
Decât rob a vieţui.
Fericit e cel ce-n lume,
Fără de a fi roşit,
Poate încă a ne spune
Cu mândrie: sunt cinstit!
Muritori, gândiţi la moarte!
Strigă orele ce zbor
Şi nu uită să ne poarte
Viaţa pe aripa lor!
În mormânt ce-ţi foloseşte
Aurul ce-ai aduna?
Şi în lume cât trăieşte
Cine-i sigur a-l păstra,
Dacă însuşi el se-nturnă
Către muma lui pământ,
Dacă toate au la urmă
Rezultatul un mormânt?
Fală,-onoare şi virtute
Singure mai dăinuiesc.
Faptele mari şi plăcute
Urma noastră o vestesc.
O fată tânără pe patul morţii - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deşertul - Morţii - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocaţie - Cântece şi sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la ţară - Timpul - La Ştefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La ţară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineţii - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil
