Odă (Bolintineanu)

O Doamne, cu tron d-aur, cu fulgerul în mână,
Ce locuieşti în cer,
Aruncă o privire pe patria română,
P-aceste dulci popoare ce în durere pier!
Şi tu, Marie dulce cu coama aurită,

Cu ochii lăcrimaţi!
Oh! faceţi o minune popoarelor iubită!
Din trista lor cădere românii înălţaţi!
La voi e cu putinţă tot ce la oameni pare

Neputincios şi greu,
Căci niciodată omul prin slaba-i cugetare
Nu va ghici natura-ţi, putere, Dumnezeu!
Dar tu, ce-nalţi un munte când trebuinţa cere,

Al zilei imperat
Înalţă şi gândirea românului ce piere,
Lumină al lor suflet în noaptea cea de dor!