Elegie la o tânără fată
De la Wikisource
| Elegie la o tânără fată de Dimitrie Bolintineanu |
Eu trec pe frunza ce-ngălbeneşte
Şi cade tristă sub arbore jos;
Eu trec pe valul ce murmuieşte;
Eu trec pe cântul melodios.
Aşa străinul cântând se duce
Şi varsă lacrimi pe calea sa,
Eho al văii cu şopotă dulce,
Trecând, ne spune că el ofta.
Eu sunt ca iarba primăvăroasă
Ce vântul toamnei o va usca.
O, tu, fetiţă dulce, frumoasă,
Atunci pe mine nu mă uita!
Dar, vai! se uită acel ce moare,
Astfel în gându-ţi voi fi uitat.
Fecioara pune la sân o floare,
Dar o aruncă când s-a uscat.
O fată tânără pe patul morţii - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deşertul - Morţii - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocaţie - Cântece şi sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la ţară - Timpul - La Ştefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La ţară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineţii - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil
