Fecioara dimineții
Văzui fecioara, vis răpitor!
De dimineață lângă-al ei mire;
Plină de viață, de fericire
Dorințe d-aur, extaz, amor.
Pe alba-i frunte purta cunune
Și p-a sa față roze și crini
De tinerețe, de viață plini,
Îngânau dulce inima-i jună.
Purpura dulce și poleită
De dulci surâderi se legăna
Pe mica-i gură precum ar sta
P-o roză o rază, dulce-aurită.
Și fiecine zicea răpit
Iată mireasa lângă-al ei mire!
Oh! bucurie! O, fericire!
Natura toată dulce-a zâmbit.
Dar seara vine, și pe pământ
Văzui fecioara, cine va spune?
Făr-alte roze și-alte cunune
Decât acelea după mormânt.
Văzui mormântul făcându-i cale
Și cum se-nchise pe sânu-i blând,
Văzui uitarea vesel ștergând
Din calea vieții urmele sale.
O fată tânără pe patul morții - Scopul omului - La lampa mea - Plângerile poetului român - Fericirea - Moartea - Un tânăr român murind în străinătate - Proscrisul - Elegie - Elegie la o tânără fată - Deșertul - Morții - Fecioara - O cugetare - O patimă - Cântec - Mumă tânără - Invocație - Cântece și sărutări - La o rondurelă - Ziua bună la țară - Timpul - La Ștefan Golescu - La Constantin Negri - Mireasa mormântului - La un orb - La un amic sărac - La un martir - La un schelet - La flori - La uitare - La români - La piramide - La țară - La România - La pizmă - La un avut - La unire - La un poet - La avere - La Cilia - Clavecinul - La băile Cleopatrei - Odă - O umbră - Un regres - La... - Fecioara dimineții - La o nălucire iubită - La ziua aniversală - La patrie - Viziunile - Cîntece din exil