Finis

De la Wikisource

Salt la: navigare, căutare
Finis
de Ion Luca Caragiale
Sonet simbolist decadent


Un meteor!... Bizară auroră boreală
Din polul nord la polul d-amiază... Din Zenit
Până-n Nadir cutremur... iar sfera siderală
Cămin imens, chaotic, jăratic infinit!

A! ce ameninţare meschină şi banală!
Nu mă-ngrozeşte! – zice poetul prigonit –
Un fenomen ca altul!... Nuanţă infernală,
Văzduh aprins ... Desigur, Iehova-a-nnebunit!

Ei, şi?... Balanţa-i strâmbă şi judecata nulă!
Nici psalm, nici Laudamus, dar nici accent de hulă,
Din coardele-mi măiestre d-acu n-or mai ieşi!

Se răsucesc şi crapă ai lumii vechi pilaştri:
Catapeteasma cade!... Macabru danţ de aştri!...
În loc deTot, Nimica !... Ei, bravo, zău!... Ei, şi...?