Iarna (Caragiale)
De la Wikisource
| Iarna de Ion Luca Caragiale |
Negreşit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a cuprins.
Negreşit! Focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.
Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat,
Tu, care-ţi iubeşti făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ!
Sonete - Şarla şi ciobanii - Unui poetastru - Unui amic înecat în datorii - Elegie - Versuri - Jalba hoţilor din închisori - Mandatul - Iarna - Cochetărie - Epigrame - Doi academici - Parol doner - Unei copile - Nea Istrate - Excelsior - Magnum Mophtologicum - Ion Prostul - Erato, scapă-mă! - Pe oceanul vremii - Suveran şi curtezan - Cameleon-femeie - Moartă!... - Criticilor mei - Amiaza maura - Moartea protestantului - Eros - Da... nebun! - Discreţie - Thalasa - Glic - Finis - Triolete simboliste - Din carnetul unui poet simbolist - Filozoful Blagomirea - Declaraţie simbolistă - Ruga spiritistului - Primăvara - Sonet brutal - Baladă - Pohod la şosea - În curând - Crucea şi semiluna - Graţia domniţei - În gondolă - Steaua - Idila - Amicului meu Gion - Ab irato - Mauvaise Humeur - O, Nirvana! - O şedinţă la "Junimea" în ajunul Anului Nou - Sfânt-Ion - Prea sărac
Fabule: Duel - Bietul Ion - Temelia - Talmud - Mic şi mare - Mângâiere - Boul şi viţelul - Savant - Odă - De ce?
