Mângâiere

Mângâiere
de Ion Luca Caragiale


O babă chioară-așează tingirea cu păsat
Pe-o pirostie șchioapă... Hiertura-n foc a dat...
Și scuipă biata babă, și blestemă, se-nchină:
„Spurcatu!... Necuratu...” (Iel singur ie de vină!)

Morala

Spre mângâiere — adeseori
Ne trebuiesc... instigatori.

(Convorbiri Critice nr. 22, 15 Noiembrie 1907)
(Reprodusă în Viitorul Social seria 1, nr. 4, Noiembrie 1907)