Mângâiere
De la Wikisource
| Mângâiere de Ion Luca Caragiale |
O babă chioară-aşează tingirea cu păsat
Pe-o pirostie şchioapă... Hiertura-n foc a dat...
Şi scuipă biata babă, şi blestemă, se-nchină:
„Spurcatu!... Necuratu...” (Iel singur ie de vină!)
Morala
Spre mângâiere — adeseori
Ne trebuiesc... instigatori.
- (Convorbiri Critice nr. 22, 15 Noiembrie 1907)
- (Reprodusă în Viitorul Social seria 1, nr. 4, Noiembrie 1907)
Sonete - Şarla şi ciobanii - Unui poetastru - Unui amic înecat în datorii - Elegie - Versuri - Jalba hoţilor din închisori - Mandatul - Iarna - Cochetărie - Epigrame - Doi academici - Parol doner - Unei copile - Nea Istrate - Excelsior - Magnum Mophtologicum - Ion Prostul - Erato, scapă-mă! - Pe oceanul vremii - Suveran şi curtezan - Cameleon-femeie - Moartă!... - Criticilor mei - Amiaza maura - Moartea protestantului - Eros - Da... nebun! - Discreţie - Thalasa - Glic - Finis - Triolete simboliste - Din carnetul unui poet simbolist - Filozoful Blagomirea - Declaraţie simbolistă - Ruga spiritistului - Primăvara - Sonet brutal - Baladă - Pohod la şosea - În curând - Crucea şi semiluna - Graţia domniţei - În gondolă - Steaua - Idila - Amicului meu Gion - Ab irato - Mauvaise Humeur - O, Nirvana! - O şedinţă la "Junimea" în ajunul Anului Nou - Sfânt-Ion - Prea sărac
Fabule: Duel - Bietul Ion - Temelia - Talmud - Mic şi mare - Mângâiere - Boul şi viţelul - Savant - Odă - De ce?
