Pe oceanul vremii

Pe oceanul vremii
de Ion Luca Caragiale
Rime de lux


Un an, de când cu tine pe-al vremii ocean
Plutind, viața-mi pare un cântec...O ,ce an!
Ce an de fericire! Și noi ce putem oare?
Să-l pironim?! ... În vremurire începute moare,
Și moartea-i ca calăul, de bine ne desparte!
O, timp, Saturn! te-ndură, și ține-ne des parte!
Rentinerește visul, iubirea noastră mare-
Un vas sub cer albastru și pe-o albastră mare!
Atâtea calde inimi ăstan trecu legând,
Că parcă văd pe-același amant reculegând,
Fugind de-a lungul vremii, pribagă, Messalina!
Ce-mi pasă că la urmă mă bagă messa Lina?
Amici! Ș-a voastre bunuri pe veci perdute vi-s,
Când ziceți: “Taci, Chimeră, că nu sper! du-te vis!”