Petru Șchiopul

Jump to navigation Jump to search
Petru Șchiopul
de Dimitrie Bolintineanu


Petre strânge capii cei mai renumiți
Și cu dor le zice: — „Frații mei doriți!
Alte dări străine Poarta-mi cere mie;
Calcă dreptul țării și ne dă-n robie.
Noi n-avem putere să ne-mpotrivim,
Înarmați cu chipul după cum dorim,
Căci e stinsă țara, cetele-s pierite
Prin atâtea lupte lungi și strălucite.
Dar eu nu voi încă țara-mi să robesc
Și d-acum nainte tronul părăsesc!"
Au răspuns boierii: — „Domnul ce-a să vie.
Asculta-va turcii, măcar cine fie.
Noi vom pune banii pentru țara ta,
Numai de la tronu-ți nu te depărta!"
Petre le răspunde: — „Mulți au ca să fie,
Cu-njosite datini, demni fii de sclavie,
Pentru care fala și-al țării amor
Nu le mai înalță sufletele lor,
Care-nclină capul numai să trăiască,
Care-și vând chiar țara numai să domnească.
Însă pe domnie țara nu-mi vând eu,
Nu ucid eu pacea sufletului meu!"
Astfel zice domnul. Toți se întristară.
Petru lasă tronul, avuție, țară.