Movila lui Răzvan

Jump to navigation Jump to search
Movila lui Răzvan
de Dimitrie Bolintineanu


Fiii de Moldova într-o zi s-adun
Ș-ale țării rele astfel le expun
— „Ungurii cu leșii se dispută iară
Cine-a pune domnii în această țară.
Fiii țării noastre încă n-au murit
Ș-a lor țară, drepturi d-astăzi s-au robit.
Leahul cere țara ca o moștenire;
Ungurul trimite pe Răzvan c-oștire;
Numai noi, moldavii, încă n-am vorbit!
Dar când moldoveanul va fi înjosit
Cât să nu roșască de a sa rușine,
Îcă-o să-mi aleagă pe tirani mai bine!
Însuși noi acuma domnul să numim
Și cu arma-n mână ca bravi să murim!
Astfel strigă țara suspinând sub silă
Și alege-ndată domnu-i pre Movilă.
Apoi către unguri domnul a solit
„Drepturile țării ce le-ați nimicit
Sunt a ei avere, viață, onoare, nume
Și cu-al nostru sânge le-am păstrat în lume.
Vă duceți din țară sau vă aruncați
Masca creștinească ce pe frunți purtați,
Căci creștini în vorbe, faptele vi-s rele...
Hearele păgâne nu-s atât de grele!
Ne siliți cu turcii armele s-unim
Și poloni, și unguri să vă nimicim!"
Cu oștiri de țară domnul a plecat
Ș-a-ntâlnit pe unguri la Areni la sat.
Domnul îngenuche, face rugăciune,
Apoi dă semnalul muzicii să sune.
Lupta este aspră; fieru-n cărni se frânge,
Câmpul se îneacă într-un lac de sânge.
Ungurii se pleacă, seamănă învinși.
Moldovenii-i urmă de turbare-aprinși.
Ungurii iau fuga, moldavii-i gonesc,
Îi omoară, îi prinde sau îi risipesc.