Luarea Hotinului

Jump to navigation Jump to search
Luarea Hotinului
de Dimitrie Bolintineanu


I[modifică]

Serascherul vede cetele moldave,
Oștile muntene, tinere și brave.
Dar a lor splendoare turbură mai rău
Fala musulmană și sufletul său.
El tânjeste domnii pentru ce să vie
În cuprinsul luptei cu puțină-armie.
Petricei răspunde pentru-ai lui moldavi
— „Sunt puțini la număr, însă toți sunt bravi."
Pașa se mânie, c-un hanger lovește
Domnul peste față - fruntea lui roșește.

II[modifică]

Pe dorminda frunte vechiului Hotin
Luna plină varsă valuri d-aur lin.
Dar sub cortu-i mândru serascherul cheamă
Capii ordii sale și le cere seamă.
Pe lucioase stofe pașii s-așezau;
Numai domnii noștri pe picioare stau.

Serascheru-arată planurile sale.
Pașii toți se-nchină și găsesc cu cale.
Apoi cere vorba domnilor români
Și-astfel le vorbește: — „Ce tăceți, voi, câini?"
Domnul României astfel îi răspunde
— „Umbrele științei până-a nu pătrunde
Este nevoință garde să-nșirați,
Căci în somn molatic turcii toți sunt dați."
Pașa se mânie și mânia-i crește,
Cu măciuca d-aur el pe domn lovește.
Ambii domni atuncea cortu-au părăsit;
Dorul ce-i pătruride gândul le-a mărit.

Petricei vorbește mândrelor armate
— „Țările române sunt azi înherate.
Cela care-aude hulă și-ntristare
Și mai pleacă fruntea, suflet nobil n-are.
Sufletu-i merită să fie-umilit
Și decât rușinea mult mai înjosit."
Zice. Căpitanii jură răzbunare.
La poloni, românii trec cu mic, cu mare.

III[modifică]

Leșii se coboară, turcii se trezesc.
rmele răsună, văile mugesc.
Petricei deschide porțile pe dată.
Leșii intră,-atacă, lupta-i verșunată.
Zorile revarsă peste luptători,
Peste morți, pe sânge, luminoase flori.
Petricei, în frunte, p-al său cal răzbește.
Vede serascherul... capul îi răpește.