Steaua (Caragiale)

Sari la navigare Sari la căutare
Steaua
de Ion Luca Caragiale


Cu mâini subțiri și reci,
i-ai dat fior fierbinte:
Să treacă veci de veci,
Eu tot l-oi ține minte.

Credeam că s-a oprit
În cale mersul lumii,
Că tot a-ncremenit
Ca trupul unei mumii.

Odată m-ai atins
Ș-apoi te-ai dus departe;
O stea pe cer s-a stins...
Păreri au fost deșarte.

Oriunde-acum sclipești
În depărtări albastre.
Tu nu ești unde ești,
Perdută printre astre.

Te ține-aci mereu
A mea închipuire:
Tu vei muri, ci eu
Ți-oi da o nemurire.