Odă (Caragiale)

Sari la navigare Sari la căutare
Odă
— copilului —

de Ion Luca Caragiale


Umbli hoinărind p-în lume
ca un orb, la ochi legat,
Și de câtă vreme-acuma
pe la mine n-ai mai dat!
Prăpădești tu de pomană
prețioasele săgeți,
Să te-alegi cu hulă numa
de l-atâți ingrați poeți...
Te-am vorbit rău eu vreodată?
vinovat cu ce ți-am fost,
De mă horopsești uitării,
tu, copil frumos și prost?
A! De-ai ști cum mângâiu încă
urmele unde-ai rănit!
Cu ce dor mi-aduc aminte
cât atunci am pătimit!
Vino, crudule, cu pieptul
gata desvelit te-aștept;
Nu cu una, dă cu două!
săgetează drept în piept!
Și pe maică-ta zeița,
jur că n-am să te hulesc:
Mai omoară-mă o dată,
să mai simt că iar trăiesc!
(Convorbiri Critice, nr. 14-17, an 1, Iulie-Sept. 1907)