Elegie (Caragiale)

Jump to navigation Jump to search
Elegie
de Ion Luca Caragiale


Sărac, fără putere,
În lume sunt ursit
Prin valuri de durere
Să trec necontenit

Am suflet... dar suspine
Printr-însul trec mereu,
Precum trece prin vine
Al morței fior greu;

Căci el daca iubește
Un dulce nenufar,
Iubirea-i se umbrește
De un dispreț amar!

În van vreau prin iubire
Ferice să mă fac:
Vai! nu e fericire
Aici pentru sărac!...

O zi n-avui senină
În care să trăiesc;
Viața-mi azi declină,
Ca floarea mă pălesc!

Durerea mi-este mare,
Profund e al meu dor!...
O! lacrime amare,
Grăbiți! căci voi să mor!