Satire și alte poetice compuneri

Satire și alte poetice compuneri de Antioh Dimitrievici Cantemir

traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844)

Prefața autorului

Satiră se poate numi acea compunere care prin un stil vesel, luând în râs demoralizația, stăruiește a îndrepta năravurile omenești; pentru aceasta ea în scopul său e potrivită cu orice altă alcătuire morală, dar stilul ei fiind mai simplu și vesel, se citește cu plăcere, și dezvălirile ei sunt mai nimerite pentru că de luarea în râs noi ne temem mai mult decât de orice pedeapsă.

Satira și-a luat începutul său în priveliștile populare unde între actele tragediilor se vâra, pentru înveselirea privitorilor, reprezentații comice, în care fețele în chip de satiri prin glume grosiere și cu totul populare, prihăneau năravurile și relele deprinderi ale cetățenilor. Aceste înfățoșeri, romanii urmând grecilor le introduseră în priveliștile lor, iar apoi afară de priveliști începură a face verse satirice. Un oarecare Luțilie deschise drumul lui Orație, Pers și Iuvenal, și aceștia satiricilor italieni, franțezi și de alte nații.

Eu în compunerile mele am urmat mai ales pre Orație și pre franțezul Boileau de la carii multe am împrumutat însușindu-le cu obiceiurile noastre. Las pre cititorii mei a judeca de izbutirea ce am făcut într-o asemenea nouă cercare pentru limba noastră. Noutatea întreprinderii poate că-mi va ierta greșalele stilului; iar acea ferită dezvelire a demoralizației în față, nu o vor critica iubitorii de virtute. De la demoralizați nu aștept nimic, căci și lauda și ocara, dragostea și ura lor, deopotrivă le disprețuiesc.

Cuprins

• Satira I
• Satira II
• Satira III
• Satira IV
• Satira V
• Satira VI
• Satira VII
• Satira VIII
• Oda I
• Oda II
• Oda III
• Oda IV
• Fabula I Focul și statuia de ceară
• Fabula II Șerpele și matca de albine
• Fabula III Cămila și vulpea
• Fabula IV Uliul, păunul și cioful
• Fabula V Șoarecul de țară și cel de oraș
• Fabula VI Stigletul și canarul
• Epigrame
• Epistola I - Cătră cneazul Nikita Iurievici Trubețkoi
• Epistola II - Cătră versurile mele