Uliul, păunul și cioful
Fabula IV - Uliul, păunul și cioful
de
Antioh Cantemir
tradus în română de
Alecu Donici
- Ne povestesc c-odată al păsărilor prinț
- A fost pierit. În locu-i trei păsări zburătoare
- La împăratul vultur cerea locul deschis,
- Păunul, uliul, cioful. Tustrei lămuritoare
- Cuvinte de dreptate au fost înfățoșat.
- Cu vitezia uliul fălindu-se, dă multe
- Dovezi despre războaie în care s-a luptat,
- Se laudă păunul cu penele-i plăcute,
- Iar cioful juruiește că noaptea fără somn
- În veci o va petrece, făcând și jurământ.
- Deci vulturul aleasă, pre care gândiți, domn?
- Pe ciof! — Și la aceasta așa își dă cuvânt;
- Că uliul deși este viteaz ș-a fost oștean,
- Nu are îndurare, e aprig și avan.
- El nu a dat dovadă de vreo faptă bună.
- Nici pe viitorie la dânsul nu e har,
- Căci dacă tinerețea cu slavă nu răsună,
- Apoi a vrâstei iarnă se trece în zadar.
- Păunul este mândru cu lungile lui pene,
- Dar cioful este pacinic, nu caută pricini,
- Se apără cum poate, și noaptea fără lene
- Nu doarme, priveghează.
- Stăpânitorii lini
- Și trezi pe când supușii în pace dormitează
- Mai multă fericire la ei asigurează.