Focul și statuia de ceară
Fabula I - Focul și statuia de ceară
de
Antioh Cantemir
tradus în română de
Alecu Donici
- Un vărsător de ceară ca meșter iscusit
- A nimerit odată un chip desăvârșit.
- Delicatețea, părul și zâmbitoarea față
- Îi dă înfățoșărei un aer de viață,
- Dar din nenorocire el chipul a lăsat
- Pe lângă foc la care a fost și prelucrat.
- Nu este de mirare că statuia de ceară,
- S-a risipit îndată aproape stând de pară.
- De ai făcut un lucru și vrei ca să-l păstrezi
- Pentru viitorie, apoi să depărtezi
- Tot răul de-nainte-i și orice-mpiedicare,
- Căci altfel este numai zadarnică lucrare.