Noaptea albă

Jump to navigation Jump to search
Noaptea albă
de Alexandru Macedonski


Luna varsă în odaie
O fantastică văpaie,
Iar cu capul aplecat
Stă poetul care-odată
Pe o coardă fermecată
Lumea toată a-ncântat.

Fruntea lui nensuflețită
Pare-n raza strălucită
Ca un munte pleșuvit,
Ochii lui fără privire
Îți insuflă o-ngrozire
Ce te lasă-nmărmurit.

Printre florile de-afară
Doarme geniul pe scară
Ca un mort de nemișcat,
Pe când luna maiestoasă
O lumină îndoioasă
Pune-n cerul neschimbat.