Castele-n Spania

Sari la navigare Sari la căutare
Castele-n Spania
de Alexandru Macedonski
Publicată în volumul Excelsior (1895).


Lui Cincinat Pavelescu

De-ar vrea norocul să-mi zâmbească
Și să câștig la loterie,
Aș duce-o viață-mpărătească,
Ascuns să nu mai mă găsească
În timpi de ani, ființă vie.

N-aș vrea să am măriri deșerte,
N-am nici-o sete de renume,
Aș înălța mereu concerte
La adăpost de griji și certe,
La adăpost de om și lume.

În colț tăcut de vreo Sahară,
Castel aș pune să-mi zidească,
Și scuturat de-orice povară,
Aș ridica spre ceruri scară,
De-ar vrea norocul să-mi zâmbească.

Ca-n basme masa mi s-ar pune
Și s-ar deșterne tot ca-n basme,
Bucatele cele mai bune
Ar apărea ca prin minune
Pe tăvi aduse de fantasme.

Prin vase de-aur și prin cupe
De cornalină și agată,
De silfi ușori, gentile trupe,
Ar tot turna zburând în grupe
O ambrozie delicată.

De pe-o terasă înflorită
Privirea mea s-ar pierde-n cale
Sub frunzătura-nchipuită
De soare vesel strălucită
Și scânteind de portocale.

Fântâni de ape săritoare,
Ar răcori-o-n orice clipă
Cu picături nălucitoare
Ce-n urmă-n limpede izvoare
S-ar scurge leneș sau în pripă.

Iar împrejur de-acea grădină
Nimic, nimic decât pustie...
Pustia de nisipuri plină
Precum e cerul de lumină, --
De-aș câștiga la loterie.

Dar viața în singurătate
Mi s-ar urî și ea la vreme
Și mi-aș clădi atunci palate
Pe lângă țărmuri populate
De-ale amorului poeme.

Pe lângă Neapol am de știre,
Că e un cuib între verdeață,
Eu l-am văzut în părăsire
Ș-am fost cuprins l-acea privire
De melancolica-i dulceață.

Acolo corpul mi l-aș duce,...
Ruina trage la ruină... --
Aș vrea ca moartea să m-apuce
Purtându-mi viața ca o cruce
Pe-un țărm frumos de mare lină.

Dar câștigând la loterie,
M-aș face ca și alții poate,
Și preschimbat prin avuție
N-aș mai căta o vizunie,
Ci aș voi să gust din toate.

Atuncea poate-n gând mi-ar trece
Să țin în lume tren și casă,
Să am bufoni cu tivge sece
În contul căror se petrece
Și paraziți să am la masă.

Să treier podul în trăsură,
Să-mi râd de suferințe grele,
Iubindu-mi singura făptură,
Pentru stomac și pentru gură
Să fie ținta vieții mele.

Oh! simt, oh! simt că avuția
Pe om îl face rău să fie,
De-mi cântă-n suflet poezia,
Să cânte-o face sărăcia... --
N-am câștigat la loterie.