Faunul (Alexandru Macedonski)
În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează,
Visează strașnica plăcere ce poți s-o smulgi unui viol,
Hipnotizări ce pervertesc rânjind împrăștiază
Și-n fund de gingașe potire țâșnește-n silă vitriol
În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează.
Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin --
Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă sare,
Brăzdează sânurile goale cu buze aprigi ca de Djin
Și e un Iad de foc ascuns ce, până nu tresare,
Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin.
Zadarnic anii trec, și trec — rămâne Domn în scaun,
Și nu e om ca să nu-l poarte la pândă-n el pitit pe brânci,
Iar nu e ceas și pas, răgaz să poți avea de faun,
Ești robul lui, și totdeauna ca să trăiască el mănânci,
Zadarnic anii trec și trec — rămâne Domn în scaun.
Valțul rozelor - Excelsior - Stepa - Cu morții - Vis de mai - Psalmi moderni - Noaptea de noiembrie - Sub stele - Acșam dovalar - În răstriște - Plecare - La bestii - Naiada - Apolog - Noaptea de mai - Castele-n Spania - Orchestrare - Noaptea de martie - Zori roze (Imitație) - Prietenie apusă - Vaporul morții - Primăvara - Bucolica undă - Pe balta clară - Noaptea de februarie - Niponul - În noapte - Libelule - În atelier - Hora - Noaptea de ianuarie - Homo sum - Fântâna - Moise - Bătrâna stâncă - Epigraf - Ospățul lui Pentaur - Neron - Zi de iarnă - Avânt - Vânt de toamnă - Tu ce ești a naște - Se duce... - Stuful de liliac - În arcane de pădure - Pădurea - Între frunze - Epigraf - Faunul - Noaptea neagră - Când aripi... - Ură - Noaptea de iulie - Răsmelița morților - Noaptea albă - Visul fatal - Cântecul și poetul - Către viitorime - Gândului