Se duce...
De la Wikisource
| Se duce... de Alexandru Macedonski |
Se duce noru-n al său zbor
Ca gândul meu rătăcitor,
Aci de lună poleit,
Aci de noapte înnegrit.
Se duce râul pe costiş,
Încolăcit pe sub frunziş,
Aci şoptind un cântec blând,
Aci umflat şi spumegând.
Se duce vântul printre foi,
Se duc şi lucruri vechi şi noi,
Se duce tot ce e de dus,
Pământul jos şi luna sus.
Dar când e totul călător,
Schimbat mereu sau schimbător,
Al meu destin e nencetat
Neschimbător şi neschimbat.
Valţul rozelor - Excelsior - Stepa - Cu morţii - Vis de mai - Psalmi moderni - Noaptea de noiembrie - Sub stele - Acşam dovalar - În răstrişte - Plecare - La bestii - Naiada - Apolog - Noaptea de mai - Castele-n Spania - Orchestrare - Noaptea de martie - Zori roze (Imitaţie) - Prietenie apusă - Vaporul morţii - Primăvara - Bucolica undă - Pe balta clară - Noaptea de februarie - Niponul - În noapte - Libelule - În atelier - Hora - Noaptea de ianuarie - Homo sum - Fântâna - Moise - Bătrâna stâncă - Epigraf - Ospăţul lui Pentaur - Neron - Zi de iarnă - Avânt - Vânt de toamnă - Tu ce eşti a naşte - Se duce... - Stuful de liliac - În arcane de pădure - Pădurea - Între frunze - Epigraf - Faunul - Noaptea neagră - Când aripi... - Ură - Noaptea de iulie - Răsmeliţa morţilor - Noaptea albă - Visul fatal - Cântecul şi poetul - Către viitorime - Gândului
