Se duce...
| Se duce... de Alexandru Macedonski |
Se duce noru-n al său zbor
Ca gândul meu rătăcitor,
Aci de lună poleit,
Aci de noapte înnegrit.
Se duce râul pe costiș,
Încolăcit pe sub frunziș,
Aci șoptind un cântec blând,
Aci umflat și spumegând.
Se duce vântul printre foi,
Se duc și lucruri vechi și noi,
Se duce tot ce e de dus,
Pământul jos și luna sus.
Dar când e totul călător,
Schimbat mereu sau schimbător,
Al meu destin e neîncetat,
Neschimbător și neschimbat.
Valțul rozelor - Excelsior - Stepa - Cu morții - Vis de mai - Psalmi moderni - Noaptea de noiembrie - Sub stele - Acșam dovalar - În răstriște - Plecare - La bestii - Naiada - Apolog - Noaptea de mai - Castele-n Spania - Orchestrare - Noaptea de martie - Zori roze (Imitație) - Prietenie apusă - Vaporul morții - Primăvara - Bucolica undă - Pe balta clară - Noaptea de februarie - Niponul - În noapte - Libelule - În atelier - Hora - Noaptea de ianuarie - Homo sum - Fântâna - Moise - Bătrâna stâncă - Epigraf - Ospățul lui Pentaur - Neron - Zi de iarnă - Avânt - Vânt de toamnă - Tu ce ești a naște - Se duce... - Stuful de liliac - În arcane de pădure - Pădurea - Între frunze - Epigraf - Faunul - Noaptea neagră - Când aripi... - Ură - Noaptea de iulie - Răsmelița morților - Noaptea albă - Visul fatal - Cântecul și poetul - Către viitorime - Gândului