Apolog
De la Wikisource
| Apolog de Alexandru Macedonski |
Semănătorul printre brazde lăsa sămânţa lui să cadă
Ş-o parte i-o lua furtuna şi paserilor o da-n pradă,
O parte s-aşternea pe stâncă şi să rodească nu putea.
Şi altă parte pe sub iarba ce repede o-năbuşea,
Dar partea ce s-oprea-ntre brazde, c-o însutită rodnicie
Îl răsplătea puţin la urmă...
— A semăna e datorie.
Valţul rozelor - Excelsior - Stepa - Cu morţii - Vis de mai - Psalmi moderni - Noaptea de noiembrie - Sub stele - Acşam dovalar - În răstrişte - Plecare - La bestii - Naiada - Apolog - Noaptea de mai - Castele-n Spania - Orchestrare - Noaptea de martie - Zori roze (Imitaţie) - Prietenie apusă - Vaporul morţii - Primăvara - Bucolica undă - Pe balta clară - Noaptea de februarie - Niponul - În noapte - Libelule - În atelier - Hora - Noaptea de ianuarie - Homo sum - Fântâna - Moise - Bătrâna stâncă - Epigraf - Ospăţul lui Pentaur - Neron - Zi de iarnă - Avânt - Vânt de toamnă - Tu ce eşti a naşte - Se duce... - Stuful de liliac - În arcane de pădure - Pădurea - Între frunze - Epigraf - Faunul - Noaptea neagră - Când aripi... - Ură - Noaptea de iulie - Răsmeliţa morţilor - Noaptea albă - Visul fatal - Cântecul şi poetul - Către viitorime - Gândului
| Apolog de Alexandru Macedonski |
Mickiewicz spune că un om,
Văzându-şi mama-n nesimţire,
Mâhnit adânc de-acel simptom,
Cheamă pe doctori cu grăbire --
Consult făcură între ei
Dar nu căzură la-nvoire.
Mult lăudaţii semizei
Se tot certau pe leacuri multe
La capul jalnicei femei...
Curgeau şi vorbe şi insulte,
Zâmbiri amare fără spor,
Şi alte lucruri zise culte...
Dar omul nostru din popor
Privi icoana minunată
Şi le grăi ca din topor
Şi mi-i luă la goană-ndată;
Apoi la mamă-sa cătă
În letargie cufundată...
Iar când din plânset încetă --
Strigându-i: ,,mamă", în simţire,
Prin farmec ea se deşteptă.
Astfel ş-o ţară în pieire
Mormânt şi lanţuri le sfărmă
Călcând pe-a soartei îndârjire
Pe loc ce-i strigă fiii: ,,Mamă".
