Noaptea albă
De la Wikisource
| Noaptea albă de Alexandru Macedonski |
Luna varsă în odaie
O fantastică văpaie,
Iar cu capul aplecat
Stă poetul care-odată
Pe o coardă fermecată
Lumea toată a-ncântat.
Fruntea lui nensufleţită
Pare-n raza strălucită
Ca un munte pleşuvit,
Ochii lui fără privire
Îţi insuflă o-ngrozire
Ce te lasă-nmărmurit.
Printre florile de-afară
Doarme geniul pe scară
Ca un mort de nemişcat,
Pe când luna maiestoasă
O lumină îndoioasă
Pune-n cerul neschimbat.
Valţul rozelor - Excelsior - Stepa - Cu morţii - Vis de mai - Psalmi moderni - Noaptea de noiembrie - Sub stele - Acşam dovalar - În răstrişte - Plecare - La bestii - Naiada - Apolog - Noaptea de mai - Castele-n Spania - Orchestrare - Noaptea de martie - Zori roze (Imitaţie) - Prietenie apusă - Vaporul morţii - Primăvara - Bucolica undă - Pe balta clară - Noaptea de februarie - Niponul - În noapte - Libelule - În atelier - Hora - Noaptea de ianuarie - Homo sum - Fântâna - Moise - Bătrâna stâncă - Epigraf - Ospăţul lui Pentaur - Neron - Zi de iarnă - Avânt - Vânt de toamnă - Tu ce eşti a naşte - Se duce... - Stuful de liliac - În arcane de pădure - Pădurea - Între frunze - Epigraf - Faunul - Noaptea neagră - Când aripi... - Ură - Noaptea de iulie - Răsmeliţa morţilor - Noaptea albă - Visul fatal - Cântecul şi poetul - Către viitorime - Gândului
