Ferentarul
(Fragment dintr-un marș vechi)
Nu e nici mîndria, nu e nici mulțimea,
Care în batalii încunun oștimea;
Nu e nici noroc.
Cela ce se bate pentru neatîrnare
Are zece brațe, zece inimi are.
Inime de foc.
Roșiorul mîndru și frumos ca crinul
Cînd pe mal s-arată tremură Vidinul
La vederea sa.
Face de se miră toată arăpimea,
Ieniceri, spahii și arnăuțimea
Și-i strigă: ura !
Ferentarul, ager și cu lungă chică,
Intră în oștime fără nici o frică.
Tare ca un leu.
Iute ca săgeata tabăra străbate:
— "Ferentar sînt eu !"
Astfel ferentarul știe ca să moară:
Pentru țara dragă, pentru soțioară
Cine n-ar muri?
Unul ca acela blestemat să fie !
Nimeni să nu-l plîngă, nimeni să nu-l știe
Cînd el va pieri !...
Junele fecioare, tineri luptători,
Pe mormîntul nostru vor culege flori !...
Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare - Preda Buzescu - Muma lui Ștefan cel Mare - Fata de la Cozia - Un ostaș român închis peste Dunăre - Mircea la bătaie - Mihai scăpând stindardul - Mihai la pădurarul - Mircea cel Mare și solii - Căpitanul de vânători - Mărioara - Doamna lui Neagu - Cupa lui Ștefan - Sora Ana - Daniel Sihastru - Fiastrii - Întoarcerea lui Mihai - Miron Costin - Monastirea Putna - Năvala lui Țepeș - Apa Bârsei - Grozea vornicul - Mihai revenind de la Dunăre - Domnul Mavrogheni - Bârlad - Baia - Codrul Cosminului - Ștefan la moarte - Dumbrava Roșie - Maria Putoianca - Muma lui Mihai
|
Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ani. |