Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare
De la Wikisource
| Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare de Dimitrie Bolintineanu |
Ca un glob de aur luna strălucea
Şi pe-o vale verde oştile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Şi pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Şi recheamă dulce tinerii săi ani.
Viaţa noastră trece ca suava rouă
Când speranţa dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viaţa lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci şi argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Şi în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală şi le mulţumeşte
Şi luând paharul astfel le vorbeşte
— ,,Nu vă urez viaţă, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viaţa noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.
Cei ce rabdă jugul ş-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre ruşinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge braţul, iau de martur cerul!
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi şi triste fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară
Aripile taie-i, că ar vrea să moară!
Astfel e românul şi român sunt eu
Şi sub jugul barbar nu plec capul meu."
Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare - Preda Buzescu - Muma lui Ştefan cel Mare - Fata de la Cozia - Un ostaş român închis peste Dunăre - Mircea la bătaie - Mihai scăpând stindardul - Mihai la pădurarul - Mircea cel Mare şi solii - Căpitanul de vânători - Mărioara - Doamna lui Neagu - Cupa lui Ştefan - Sora Ana - Daniel Sihastru - Fiastrii - Întoarcerea lui Mihai - Miron Costin - Monastirea Putna - Năvala lui Ţepeş - Apa Bârsei - Grozea vornicul - Mihai revenind de la Dunăre - Domnul Mavrogheni - Bârlad - Baia - Codrul Cosminului - Ştefan la moarte - Dumbrava Roşie - Maria Putoianca - Muma lui Mihai
