Primăvară (Topîrceanu)

Jump to navigation Jump to search
Primăvară
de George Topîrceanu


După-atâta frig și ceață
    Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheață
    Nasul și picioarele!

Cu narciși, cu crini, cu lotuși,
    Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuși
    Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
    Cum trecură Babele,
A ieșit un pui de muscă
    Să-și usuce labele.

Păsările migratoare
    Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
    Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
    Cântă fără pauză.
Doi cocoși se iau la sfadă
    Nu știu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
    Nu vrea să se bucure.
Moțul roșu îi atârnă
    Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
    Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
    Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,
    Cui să ceară daune?...
Drept sub nasul lui, motanul
    A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia
    Și-a-nceput să-l scuture...
Peste toată hărmălaia
    Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
    Două fete vesele...
Zău că-mi vine să-mi las baltă
    Toate interesele!