Cocostârcul albastru

Jump to navigation Jump to search
Cocostârcul albastru
de George Topîrceanu
1921


Cu prilejul intrării dlui Mihail Sadoveanu la Academie.

Răsună cobza și vioara,
Fac gospodinele pomeni...
Ce chef la noi în Viișoara,
Ce praznic mare-n Rădășeni !

Chiar Hanul-Boului învie !
Iar jos, la Crâșma lui moș Precu,
E-atâta zvon și veselie
De parcă azi se lasă secu !

La vodă-Tomșa vin răzeșii
Să afle astăzi crezământ.
Șoimaru bea cu megieșii
Izbind căciulile-n pământ

Pe când Duduia Margareta,
Rămasă singură-n ietac
Să-și facă-n grabă toaleta,
S-a-mpuns la deget cu un ac...

Vuiesc pe Bistrița nahlapii
Și cântă volbura la Toance.
Plutașii dârzi, în sforul apei,
Înfig prăjina, ca o lance.

Spre-o lume care-a "fost odată"
Duc vestea undele-n răspăr...
Stă Zâna Lacului mirată,
C-un nufăr galben prins în păr...

Pe grindul unui lac sihastru,
Din depărtări și din trecut
Un mândru Cocostârc albastru
Misterios a apărut...

El vine cu mișcări atente,
Înaintează fără glas,
Făcând ușoare complimente
Din cap, la fiecare pas.

Și-n urmă zice către Zână,
Oprindu-se într-un picior:
— "Când falnic m-am lăsat din zbor
Pe Academia Română,
Eram demult nemuritor..."