Lacul (Topîrceanu)
De la Wikisource
| Lacul de George Topîrceanu |
În grămezi greoaie, norii
Dintr-o parte străbătură
Şi de chipul lor pătrunsă,
Faţa lacului e sură.
Lângă apă, singuratic,
Plopul trist, fără veşmânt,
Jeluindu-şi frunza moartă
Se îndoaie după vânt.
Pleacă unde după unde
Şi mişcarea lor domoală
Colo-n trestie pătrunde,
Legănând o luntre goală...
Mult aş vrea în feeria
Unei nopţi de mai, senine,
Să plutesc pe apa-ţi clară,
Cu iubita lângă mine,
Şi a undelor poveste
Nesfârşită, s-o ascult...
Dar aşa, cum eşti acuma,
Lacule, îmi placi mai mult!
Furtuna - Lacul - Vin’, iubito - Terţine - O noapte - Cărturăreasa - Păcatul - Scrisoare - Iubitei întristate - Nebunul - Somnul - Iubita - Din prag - Către chipul din oglindă - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) - 1908 - În taina nopţii - Înserarea (Fragment dintr-un poem) - Împăcare - Vecina - Clipe de zbucium - Pruncul - Taina nopţii - Epitafuri - Cântec - Fata tristă - Ceasornicului meu - Eclipsă - Doleanţele unui cronicar teatral - De profundis - Poşta redacţiei - Scrisori iubite - Catrene improvizate - Portret - Şoapte - Toto et l’auto - Le vaillant moucheron - Fable esquimaude - L’âne philosophe - Lumină - Acuarelă - Paragini... - Biografie - Singurătate - Vin ţigăncile la crâng... - Aprilie - Câţi ca voi! - Iepurele - Rândunelul
