Cărturăreasa

Cărturăreasa
de George Topîrceanu


— Uite, ai un dar în casă,
Vorbe bune, cu temei
De la dama cea de verde,
Dar să te ferești să-l iei.
Pentru că nu minte cartea,
Ea ghicește orice gând,
Vezi, cu dama cea de tobă,
Ceartă, lacrimi pe curând.
Dragoste pe drum de seară
Cu un crai de ghindă, și
Gând la gând cu bucurie,
Chiar o veste vei primi...
Serioasă, visătoare,
Cu ochi negri și cuminți,
A rămas privind, copila,
Gura babei, fără dinți...
— Cum e crai de ghindă, babo?
— Nalt și oacheș, fata mea.
— Și cu ochii mari și umezi,
Și cam palid, nu-i așa?
Seara, când să se dezbrace,
Singurică în iatac,
Pe obrajii ei s-aprinde
Floarea rumenă de mac.
Și privindu-se-n oglindă
Își sărută brațul drept:
”Crai de ghindă, crai de gindă,
Vin’ la mine, că te-aștept!”