Vin’, iubito

De la Wikisource

Salt la: navigare, căutare
Vin’, iubito
de George Topîrceanu


Prin dumbravă se strecoară

Vânt de vară,

Şi cocorii, şir pribeag,
În adânc senin plutesc.
Cântă cucu în huceag:
Cucule, câţi ani trăiesc?
Îmbrăcatu-s-au în floare

De ninsoare,

Pomii toţi de prin livezi.
Râul lunecă pe prund
Aşa limpede că-i vezi
Pietricelele din fund.
Jos, în umbră de răchite,

Tăinuite

Viorele s-au ivit,
Şi-n păr negru la femei
Cât de albi au înflorit
Parfumaţii ghiocei!
Vin’, iubito! O poveste

Tristă este

Viaţa noastră când s-a stins,
Dar e rai când o trăim.
Vino! Domnul dinadins
Ne-a făcut să ne iubim:
A pus vara în dumbravă

Şi-a zis: “Na-vă

Crângul plin de cântători,
Şi copacii înverziţi,
Şi poienile cu flori
Vi le dau să vă iubiţi!”