Din prag (Topîrceanu)
De la Wikisource
| Din prag de George Topîrceanu |
Ca steaua serii,
Mă sting în noapte,
Şi noaptea creşte
În jurul meu,
Când tot trecutul
În suflet moare,
Coboară-n urmă-i
Pustiul greu...
Icoană scumpă
Din alte vremuri,
Îmi pari acuma
Un vis pierdut...
Vin’ mai aproape,
Dă-mi mâna albă
Şi ochii negri
Să ţi-i sărut!
Aripa morţii
Aruncă umbre
Pe nenorocul
Celor învinşi.
Străin de toate,
Simt cum se lasă
Genele grele
Pe ochii stinşi...
Furtuna - Lacul - Vin’, iubito - Terţine - O noapte - Cărturăreasa - Păcatul - Scrisoare - Iubitei întristate - Nebunul - Somnul - Iubita - Din prag - Către chipul din oglindă - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) - 1908 - În taina nopţii - Înserarea (Fragment dintr-un poem) - Împăcare - Vecina - Clipe de zbucium - Pruncul - Taina nopţii - Epitafuri - Cântec - Fata tristă - Ceasornicului meu - Eclipsă - Doleanţele unui cronicar teatral - De profundis - Poşta redacţiei - Scrisori iubite - Catrene improvizate - Portret - Şoapte - Toto et l’auto - Le vaillant moucheron - Fable esquimaude - L’âne philosophe - Lumină - Acuarelă - Paragini... - Biografie - Singurătate - Vin ţigăncile la crâng... - Aprilie - Câţi ca voi! - Iepurele - Rândunelul
