Fata tristă
De la Wikisource
| Fata tristă de George Topîrceanu |
Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
Că de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.
Şi doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, — dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!
Uneori, când ţin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii şi-l aştept
Să-mi sărute gura.
Iar când umbra serii vine
Dorul creşte-n mine
Şi tristeţea mă doboară
Grea, ca o povară...
O, ştiu bine că-n zadar
Dragostea mă mână
Să-l aştept cu lacrimi iar
Nopatea, la fântână.
Nu mai vine să-i şoptesc
Dorurile toate
Şi la sân să-i încălzesc
Mâinile-ngheţate!
Ci doar vântul nopţii rece
Fruntea mi-o sărută,
Peste codri luna trece
Galbenă şi mută.
Lung suspină-n freamăt greu
Fagii de pe coaste...
Noapte dulce, dragul meu
A plecat în oaste.
Furtuna - Lacul - Vin’, iubito - Terţine - O noapte - Cărturăreasa - Păcatul - Scrisoare - Iubitei întristate - Nebunul - Somnul - Iubita - Din prag - Către chipul din oglindă - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) - 1908 - În taina nopţii - Înserarea (Fragment dintr-un poem) - Împăcare - Vecina - Clipe de zbucium - Pruncul - Taina nopţii - Epitafuri - Cântec - Fata tristă - Ceasornicului meu - Eclipsă - Doleanţele unui cronicar teatral - De profundis - Poşta redacţiei - Scrisori iubite - Catrene improvizate - Portret - Şoapte - Toto et l’auto - Le vaillant moucheron - Fable esquimaude - L’âne philosophe - Lumină - Acuarelă - Paragini... - Biografie - Singurătate - Vin ţigăncile la crâng... - Aprilie - Câţi ca voi! - Iepurele - Rândunelul
