Ceasornicului meu

Ce, — iar ai aţipit?... Ruşine
Că porţi blazonul de ,,patent”!
Te ţiu, de-o lună, eu pe tine
Cu mersul vremii în curent.

Maşinăria ta perfectă
Cunoaşte ordinul legal
Şi-n fiecare zi respectă
Repaosul... duminical.

Dar poate laşi necontrolate
Să curgă clipele în haos, —
Că ai şi tu nevoie, frate,
De linişte şi de repaos.

Eşti surmenat şi tu pesemne
Ca şi stăpânu-tău, săracul!
Ce lege poate să te-ndemne
Să baţi necontenit tic-tacul?...

Eşti ,,atacat”, cu siguranţă.
Deci, câtă vreme pulsu-ţi bate,
Te duc la munte pe vacanţă, —
...La muntele de pietate.